Displazia de șold la câine: cum se evaluează radiografic corect
Ortopedie · Dr. Robert Purdoiu · 4 iulie 2026
Displazia de șold este una dintre cele mai frecvente afecțiuni ortopedice ereditare la câinii de talie mare. Evaluarea radiografică corectă — de la poziționare la scoring — este esențială atât pentru diagnostic clinic, cât și pentru programele de selecție la reproducție.
Poziționarea standard (extins ventro-dorsal)
Câinele în decubit dorsal, perfect simetric, cu membrele pelvine extinse caudal și rotate intern astfel încât rotulele să fie centrate pe trohlee. Orice asimetrie sau rotație falsifică evaluarea. Necesită aproape întotdeauna sedare.
Ce se evaluează
- Congruența articulară: cât de bine se potrivește capul femural în acetabul.
- Gradul de acoperire acetabulară: ce procent din capul femural e acoperit.
- Unghiul Norberg: măsoară poziția capului femural în raport cu acetabulul; valori mai mari = articulație mai congruentă.
- Semne de artroză secundară: osteofite, scleroză subcondrală, remodelare — la pacienții cronici.
Schemele de scoring
- FCI (Europa): grade A–E, de la normal la displazie severă.
- OFA (SUA): de la excellent la severe.
- PennHIP: măsoară laxitatea prin indexul de distracție — detectează predispoziția mai devreme decât metodele în extensie.
De ce contează interpretarea de specialitate
Pentru certificatele de reproducție și pentru deciziile de tratament (conservator vs chirurgical: DPO/TPO, proteză, FHO), evaluarea trebuie să fie standardizată și obiectivă. Poziționarea imperfectă e cea mai frecventă cauză de scoring greșit.